Gabriel Popescu este cu siguranţă unul dintre cei mai străluciţi artişti gravori, continuator al lui Theodor Aman şi Nicolae Grigorescu, activitatea sa artistică şi pedagogică (a fost profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti timp de 25 de ani) reprezentând o contribuţie importantă la istoria gravurii româneşti. Muzeul, ce poartă denumirea generică Casa-Atelier ”Gabriel Popescu”, este situat în satul Gura Vulcănii (comuna Vulcana Pandele), judetul Dambovita, locul de naştere al artistului, o zonă colinară de o frumuseţe mirifică. Lăcaşul cultural dâmboviţean a fost deschis la 15 mai 1973 chiar în casa gravorului Gabriel Popescu (1866 – 1937), amenajarea fiind posibilă datorită donaţiilor familiei acestuia. Tot familia sa a contribuit din plin la recrearea atmosferei de odinioară în care Gabriel Popescu a creat şi trăit. Casa a fost finalizată în 1905, după planurile arhitectului A. Clavel, realizate în concordanţă cu schiţele şi dorinţele artistului. Clădirea are, la etaj, două camere – una deosebit de spaţioasă, destinată atelierului de gravură, care este prevăzută cu un luminator, iar cealaltă – dormitorul, complet utilat, în care se află o serie de obiecte de uz casnic (lămpi, căni, lavoar etc.), dar şi o bibliotecă variată ce cuprinde tratate de gravură, albume de artă şi fotografii, carţi de bune maniere, cărţi de istoria românilor, cărţi de sculptură în lemn. În diferitele momente ale zilei, prin intermediul luminatorului, se crea o atmosferă propice lucrului migălos pe care îl presupunea gravura în metal. Dacă la parterul casei este prezentată, printr-o expoziţie documentară, cu diferite fotografii şi documente din timpul studiilor, viaţa şi principalele creaţii ale artistului, etajul ilustrează locul în care îşi petrecea cel mai mult timp, respectiv atelierul, dotat cu o presă unică în ţară, cu doi cilindri acţionaţi printr-o manivelă. În atelier se pot vedea ustensilele de lucru şi substanţele pentru realizarea gravurilor în metal, precum şi soba pe care îşi usca lucrările după imprimarea prin presare. Casa este un unicat în arhitectura românească atât din punct de vedere al funcţiunii interioare cât şi din cel al realizării tehnice şi estetice. Ea combină spaţiile specifice locuirii cu cele destinate creaţiei artistice, situate la etajul clădirii şi materializate în special prin amplul atelier, perfect conceput şi dotat pentru activitatea ce-i era destinată: cu lumină zenitală printr-un luminator de mari dimensiuni, volum mare de aer, sursă de căldură şi mobilier specific.
Structural, casa respectă alcătuirea caselor tradiţionale din zonă: un parter de zidărie peste care se ridică un etaj din bârne de lemn, aparente la exterior. Dar asemănarea structurală şi inspiraţia la nivelul decorului din lemn sculptat este depăşită de inovaţia pe care cei doi autori ai casei au adus-o, transpunând motivele arhitecturii tradiţionale în planul modernităţii, integrat, de altfel, curentului Arta 1900. Ambele clădiri au suferit în ultimele decenii avarieri grave, datorate atât vechimii, cât şi umezelii şi atacurilor biologice la nivelul lemnului, fiind imposibil de utilizat, ajungându-se la abandonarea lor şi la mutarea patrimoniului expoziţional pe care-l conţineau, pentru a-l feri de degradare. Necesitatea restaurării este imperioasă, existând pericolul pierderii totale a acestor imobile. Iar scoaterea din circuitul cultural a acestui obiectiv constituie o mare pierdere pentru comună şi pentru judeţ, dar şi pentru viaţa artistică a României.
Restaurarea şi reabilitarea casei atelier, va face posibilă reintroducerea ei în circuitul muzeal naţional şi internaţional redându-i-se importanţa muzeistică, dar mai ales revigorarea şi perpetuarea gravurii ca procedeu artistic extrem de preţios, pe care din ce în ce mai mulţi artişti îl folosesc pentru exprimarea demersurilor lor artistice. Crearea aici a unui centru unic de gravură, cu ateliere de gravură şi spaţii de cazare a participanţilor la workshop-uri, sau tabere de creaţie (artists in residence), va face din acest loc unul de atracţie pentru artiştii români şi straini, constituind atât un creuzet artistic, dar şi un obiectiv turistic foarte important.
Bienala “Gabriel Popescu“ organizată de către Complexul Naţional Muzeal “Curtea Domnească“ din Târgovişte, instituţie care este şi deţinătoarea Casei Atelier, deşi este deocamdată de nivel naţional, va putea deveni un eveniment internaţional de marcă, intrând într-un circuit cultural de mare anvergură, contribuind prin aceasta la îmbogăţirea valorilor culturale naţionale şi internaţionale.